Copiii au întrebări despre rugăciune şi despre alte lucruri care ţin de religie. Copilul introvertit se ruşinează să pună astfel de întrebări părinţilor. Este foarte important însă să-şi deschidă sufletul şi să întrebe tot ceea ce îi preocupă în legătură cu aceste subiecte. Dacă le lăsam fără răspuns, astfel de întrebări vor creşte odată cu copilul şi, într-o bună zi, îndoiala şi ezitarea se vor transforma în vipere care otrăvesc inima copilului.
Uneori, îndolielile care există în lumea interioară a copilului se transformă într-o rană care îi macină sufletul în aşa măsură încât poate duce la prăbuşirea sa spirituală, iar noi nu înţelegem decât când este prea târziu. Copilul se roagă cu tine la moschee şi spune: „Nu este alt dumnezeu în afară de Allah”. Dar poate că în realitate acest copil a cedat conflictului interior şi este acum pradă unui haos al sufletului. În mod inevitabil, când îi trimitem la universitate, ca să poată dobândi un statut social elevat şi să-şi făurească un viitor frumos, şi nu le-am asigurat mai înainte un mediu corespunzător de formare spirituală, copiii vor adopta puncte de vedere şi atitudini potrivnice religiei noastră. De aceea, copilul trebuie să primească mereu tot sprijinul intelectual, emoţional şi spiritual de care are nevoie la vârsta respectivă. Unii copii sunt încredinţaţi spre creştere altor persoane care, având grijă de ei, îi şi educă spiritual, încercând să pătrundă în lumea lor interioară. Părinţii trebuie de fapt să le dea copiilor această educaţie. Dacă nu se poate, atunci părinţii trebuie să se asigure că această misiune importantă este preluată de o persoană responsabilă. Astfel, vor şti că nu vor rătăci Calea. Credinţa tare, conştiinţa deplină că suntem robi ai lui Allah şi o moralitate înaltă se formează cu mare grijă şi atenţie.
Lun Noi 24, 2014 2:51 pm Scris de 
Subiect: Să răspundem la întrebările copiilor deîndată ce încep să fie puse